Povestea vietii, in franturi si exemple ...

Se spune în popor ca "de la dragoste la ura este doar un pas!" .




Te căsătoreşti din dragoste si ajungi la divorţ pentru ca nu mai suporţi persoana de langa tine, care cu puţin timp în urma ai decis sa împarţi totul, sa te daruieşti cu totul ... de ce sa ajungi la asa ura ? Suntem oameni si greşim , însă , facem greşeli iremediabile care rănesc si lasă urme adanci in sufletul jumătăţii tale ... De la "te iubesc, te ador" ajungi la "nu mai vreau sa te vad , lasa-ma sa îmi trăiesc viaţa fără tine, fa-mă sa îmi fie dor de tine !" , te simţi sufocat numai cand îl/o vezi în preajmă , inima îţi pulsează foarte tare , simţi ca nu ai aer si te enervezi numai prin simplul fapt ca a lăsat farfuria pe masa în loc sa o ducă . Totuşi stai si te compromiti , taci si nu reacţionezi , strangi în tine de parcă ai fi un sac fără fund , dar pentru ce? Ca sa faci anumite compromisuri trebuie sa ai un motiv bine întemeiat si din experienţa mea (pot spune ca am căpătat ceva ) nu exista un motiv atat de puternic care sa te facă sa cazi în compromis si sa trăieşti ca într-o "moarte clinică" nici măcar dacă ai copii , pentru ca si ei suferă dacă părinţii lor sunt supărati mereu se comporta ca doi străini dar stau sub acelaşi acoperis "de dragul copilului, sa trăiască cu mama si cu tata ". Si.......care este MOTIVUL ??? Sunt mulţi care le este frica sa ia viaţa în piept , sa se desprindă de ceea ce făceau pentru ceva nou , dacă reuşim sa trecem peste acestea ne trezim din "moartea clinică" în care ne scufundam zilnic . 

Puţini dintre noi suntem egoisti si trăim viaţa pentru noi , cei mai mulţi suntem total opusul ne "sacrificăm" pentru ceilalţi. Întotdeauna mi-am dorit un pic de egoism sa pot sa mă gandesc la mine , dar se pare ca rolul meu pe acest Pămînt este de a mă gandi la alţii....oricum la sfaturi suntem buni toţi :) . 



xoxo Jolly